Scurt Istoric Filia Panet
Biserica de lemn din Panet, comuna Panet, judetul Mures. Edificarea bisericii a avut loc probabil in secolul XVII. Are hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”. Biserica se afla pe noua lista a monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-a-A-15746.
La o distanta de 12 km de Targu-Mures, in partea de N-E este asezata localitatea Panet. Panetul de Campie e atestata documentar la 1332 in Registrul dijmelor papale sub forma „sacerdos de Pambus". (C.Suciu DILT, II. p. 30). Este o veche asezare secuiasca, in care romanii, in cursul vremilor au fost zilieri si iobagi la nobilii din sat. Materialele epigrafice semnalate aici provin de la Turda. In aria satului se afla o asezare romana din care provin mai multe materiale (piese de mozaic, ceramica), pastrate in colectia scolara locala. (RepMs, p. 193, pct. LX. 1, A, d.).
La inceputul sec. XVIII, romnii din aceasta localitate reprezentau mai mult de jumatate din populatia satului. (Descresterea populatiei romanesti se explica prin maghiarizarea fortata ca si prin parasirea vetrelor a numeroase familii de zilieri, care nu au putut accepta acest atentat la credinta lor, precum si faptul ca exploatarea era din zi in zi mai radicala si mai odioasa. In acest sens amintim plangerea a 26 de familii de romani, facuta conducerii Scaunului Mures la 1785, in care se arata ca sunt adusi in situatia de a muri de foame deoarece primarul satului Daroczj Gaspar, numai pe ei pune toate birurile grele, toate taxele si greutatile, le ridica tot ce gaseste in batatura si ii forteaza la lucruri ce nu ar trebui ei sa faca. In aceeasi plangere se arata ca cele 26 de familii de iobagi, achita anual drept impozit si taxe suma de 750 Rf, pe cand cele 120 de familii de secui, abia daca achita 1100 Rf. desi ei stapanesc tot hotarul si au toate bunatatile. (Arhiva jud. Mures, litera P 95/1785).
Romanii si-au deschis scoala in anul 1884 dar aceasta s-a facut in conditii extrem de vitrege si care n-a fost nici ea crutata de autoritatile maglhare, care in zelul lor de a maghiariza au inchis-o in 1907, pe baza legislatiei Apony.
Primele date asupra comunei le avem din secolul XIV si sunt specificate in Registrele de dijma papala cu notatia „Iohanes sacerd, De Pambus solv.4 banalis antiqua et 2 denares".
In Conspiratia din 1567 localitatea este mentionata cu 10 porti, iar Conscrierea din 1867 o inregistreaza cu 273 de gospodarii si un hotar in suprafata de 3321 iugare.
La inceputul anului 1699 preotul Dumitru din Panet impreuna cu credinciosii sai si-au exprimat atasamentul fata de vechea lor religie. Iata ce se gaseste intr-o consemnare a vremii: „In 28 ianuarie am mers la casa judelui comunal Marton Andrei si' acolo s-au adunat preotul roman Dumitru cu credinciosii sai. Examinand deosebit pe preotul roman (acesta) declara asa: El pana la moarte ramane in credinta in care a fost si (s)a tinut pana acum si care i-a ramas de la inaintasii sai". (I. Ranca, Romanii din scaunele secuiesti in antroponimele din conscriptii, 1699-1821, I Scaunul Mures, Cluj-Napoca, Editura Ciubancan 1955, P. 138). Conscriptia lui Inocentiu Micu Klein din 1733 o consemneaza cu 135 suflete de uniti, aveau Biserica cu hramul Sfintii Arhangheli (astazi monument istoric, in stare avansata de degradare) si preot pe Popa George. Intre romanii de aici au fost mari framantari religioase. De aceea credinciosii in repetate randuri au trecut de la o religie la alta. E foarte posibil ca una din cauzele disparitiei elementului romanesc sa-l fi constituit si aceasta situatie. Astfel, la 6 ianuarie 1823, preotul plasei face cunoscut ca a pedepsit pe Cosma Toader cu 25 de lovituri la spate, pentru activa agitatie in favoarea ortodocsilor. (Academia R.P.R., Istoria Romanilor vol. III, seria C. Transilvania)
La anul 1900 populatia satului era de 1614 locuitori, dintre care numai 147 romani, 4 evrei, iar restul maghiari. In 1946 populatia era de 2290 locuitori dintre care numai 96 romani.
Comuna a avut mult de suferit in seceta din anii 1625-1627, iar holera din 1718 a secerat mai mult de jumatate din populatia satului. La fel in anul 1856, un urias incendiu a mistuit 83 de gospodarii, la care se adauga distrugerile din timpul revolutiei din 1848, ca si acela din primul razboi mondial.
La anul 1938-1939 credinciosii romani si-au construit o biserica frumoasa, dar spre rusinea populatiei maghiare din aceasta localitate in anul 1941, ea a fost demolata iar materialul intrebuintat la diferite alte constructii particulare, in special grajduri. Pana in anul 1950, Panet era parohie de sine statatoare, dovada mormantul preotului Benei Nicolae ingropat langa Biserica, de atunci apartine de Parohia Berghia. Alti preoti cunoscuti slujitori in aceasta parohie: Ioan Hodos, Petru Morariu, Grigore Suciu, Mihail Chibeleanu, Ioan Olteanu, iar in prezent Sopterean Vasile.
Dupa anul 1997, credinciosii putini din aceasta filie au inceput reconstructia Bisericii demolate in 1941. Rezidirea bisericii, nu a fost deloc usoara, dat fiind numarul mic de crestini. Un rol important si decisiv in aceasta lucrare l-au avut Duca Marian, Pantea Dorel sr. si membri Consiliului Parohial: Dorel Pantea jr., Vlasa Dan, Cosma Ioan, Sotan Teofil, Bardosi Petru, Burcus Emil, Ignat Ioan jr.. S-au facut niste eforturi deosebite pentru o bisericuta care va ramane dovada graitoare a existentei romanilor crestini in aceasta localitate.
Filia era consemnata la recensamantul din anul 1992 cu un numar de 73 credinciosi ortodocsi, in 2002 cu 78, iar in prezent, parohia are un numar de 12 familii de ortodocsi si 15 „jumatati", cu un total de 47 de suflete.
PANET
25.09.2010
Preot Paroh
Vasile Sopterean